In incercarea mea de a porni cu dreptul catre realitatea mea stanga,ma trezesc mai putin eu si mai mult tu in fiecare zi.Dezgolesc ciudat talpile de atingerea diminetii si imi privesc inca o data chipul.Destul de prietenesc chipul meu azi,bratul meu sta sprijinit de acelasi genunchi gol. Hai sa incercam sa iubim o idee.Ideea de timp patruns in fiecare clipire a trupului tau,ceasul aparent format din alb si negru,secunda in care poti alege,minutul in care poti avea culoarea p care o simti in vene,in care te cufuzi dimineata. In ideea asta de timp oricat de mult ne-am dori perfectiunea,am putea simplu sa traim acelasi minut im imperfectul sau miez,pt ca perfectiunea nu e nimic altceva decat trairea timpului prin simplitatea sa imperfecta. Intotdeauna vom avea libertatea de a alege,libertatea intre pasul trecut si cel sub semnul caruia triumfa viitorul.Daca vrei sa-ti traiesti propria idee,fii tu cel care da contur timpului,intreaga zi e doar impletirea orei cu minutul,a minutului cu secunda in care te regasesti diminetile.Hai sa iubim o idee,trecutul nu se va sf niciodata,secunda care ai inceput-o azi face parte deja dn trecut.Hhai sa iubim o idee,ai sansa cu fiecare bataie de ceas sa construesti propriul timp,perfect,sub urma sssa imperfecta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu