joi, 11 februarie 2010

Adevarul doare m-ai tare ca minciuna...

....Mdaaaa,ca de fiecare data.Prefer sa traiesc in minciuna decat sa accept adevarul.E trist cum ink dupa atata timp ink imi mai zboara cate-odata gandul la tine...sau poate mereu...s ca nici acum nu vreau sa vad adevarul care imi sta in ochi.E foarte trist si e de plans.Dezamagita,de mine,de toata lumea.Oare imi va spune cnv vreodata adevarul ?sau deja il stiu si imi e greu sa il accept?:(...poate ca in aceste momente cand eu sunt cu moralul la pamant,tu,nici macar nu iti amintesti de mn!(...si eu scriu...scriu...ca doar asa ma mai linistesc.Sa vb?cu cn?..pt ca fiecare are cate o prblm si nu e atent la ale noastre!...c mi-as fi dorit sa fiu m.ai puternica,dar desi asta am vut,nu pot...nu sunt atat de puternica cat as fi vrut si di toate nu a rezultat decat greseli.As vrea sa am puterea sa zic "stop",dar mie frik.de ce?oricum nu am c pierde...pur si simplu ar si stop si atat.O usurare pt aman2!E asa de greu sa fii in plus unde odata erai totul.Iubim si totusi ranim,iubim si totusi gresim.Raspunsuri la miile de intrebari nu exista!As vrea sa am o putere sa pot sterge totul cu buretele,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat:(...si daca stau n si ma gandesc,buretele e in mana mea,atunci de ce nu strg totul si ast sa se scrie in continuare o alta lectie p care oricum nu o voi invata,ca toate celelalte.As vrea sa plang,dar nu e destul?atatea motive,atatea adevaruri pt ca sa fac ultimul pas si totusi nu il fac.De ce oare?ce e asa greu?Er grea acum f ff multi ani...cand eram bebelus,cand abia ma invata mama sa merg si sa fac primul pas...nici atunci nu a fost asa greu.Diferentza:atunci a fos primul pas din viata mea ,dar ,in schimb asta nu va fi ultimul pas din viata mea,ci ultimul pas dintro etapa a vietii.Deee ceee euuu??????de ce nu altcineva??:(((:(((o zi frumoasa,10 urate....Ma intreb,oare sunt eu anormala?oare nu e iubire ceea c am eu ci o otrava care tine departe iubirea?:(...sau iubirea e otravitoare?:((..sunt iubiri ce nici macar dumnzeu nu le poate lua...dar daca el le da,de ce le ia inapoi?Ma uit p fereastra..ce vad?mm..parcul din fata case-i,masini parcate,niciun suflet....o sosea umeda de ploaie..si cateva picaturi de ploaie.Frig...sinistru....Acasa..hmm..,copii care se joaca prin zapada,babutzele care inoata prin nameti s ajunga la magazin:)...Trzireaaaaa...esti departe:(.....daca as putea striga sa ma auda cnv...dac ochii mai ar putea sa spuna....pffff...c naiva sunt:((...it"s comming...the end!:(

daca vreti sa ii vedeti intrati p youtube...rip andra rip inu:((

..:(

luni, 1 februarie 2010

Story...

((..http://www.youtube.com/watch?v=58A6aQB8VCkAvem o viata de care uitam cum o putem trai.Ca toti ceilalti,visam la o viata frumoasa,plina de iubire,fericire,ca totul sa straluceasca in jurul nostru,dar din pacate....doar visam.Visam pt ca niciodata nu vom fi in stare sa ne facem asa cum ne-am dorit dintotdeauna!E trist,poate chiar f trista cand vzi in jurul tau atata lume care doreste sa traiasca doar in intuneric,in loc sa infrunte viata si sa reuseasca ce poate niciodata nu credeau ca pot reusi asa ...si paote mai mult dect unii isi pot imagina.Pt unii viata e un simplu joc,pt altii viata e totul.Sunt multi care au o viata de care isi bat joc,sunt multi care isi doresc sa aibe viata pt asi indeplini toate dorintele si cum asa se intampal de ficare data,tocmai ei n o au.Poate ne intrebam mereu:De ce unii sunt fericiti doar ca sa ii faca p altii sa sufere?E ciudat cum uneori tindem sa credem in ceva c nu exista! E ciudat cum dupa atata timp,dupa atatea intamplari,dupa atatea greseli,dupa atata jugniri,dupa atatea lacrimi,dupa atata suferintza inca mai suntem aici.E ciudat cum inca sunt aici,cum ink iti simt atingerea,cum inca atunci cand inchid ochii inca iti simt rauflarea,cum inca simt cum iti bate inima.E ciudat cum ink dup atat timp inimile noastre bat in acelasi ritm!Poate ca da,poate ca nu!Nimeni nu stie si nu va sti vreodata ce e sau c a fost adevarat!Ce e adevarat in toata povestea asta fara sf e ca...nu stiu unde cum si cand se va termina!Cat oare ne vom mai rani?...sunt povesti de viata chiar foarte triste.Nu e trist cand intro relatie iubirea vine doar din partea unei persoane,iar daca se termina,e mai bine asa...oricum nu merita atat sacrificiu.Dar,e trist cand doi se iubes si se termina trsit...uneori ne intrebam daca Dumnezeu exista?exista?nu stie nimeni...la vazut cineva?nu...stim ca exista doar pt ca asa am fost invtati de mici,asa am crescut...asa ne invata Biserica...De cele mai multe ori suferim si nu vedem niciun ajutor,atunci cand ai nevoie cel mai mult de El....nu e...probbil are prea multi si nu mai stie l cn sa se imarta.Totusi credem c exista!Dar cand d-am de cate o poveste cum ar fi cea dintre"rip andra si rip inu"..unde era dumnezeu aici.Poate ca atunci cand plangi ca iubitul te-a lasat pentru alta...nu te baga in seama ca are cazuri mai suferinde,dar acest caz nu era destul de suferind pt El?Nu e bine niciodta sa dam vina p altcineva de nefericirele noastre sau pt cazaturile luate,dar se spune cand cineva "pleaca in cealata lume"e chemat de DUMNEZEU,atunci eu ma intreb,de ce tocmai acesti doi tineri care aveau totul!si cand spun totul,inseamna iubirea care er intre ei doi!Ciudat...dup ce fata a plecatdintre noi....dupa6 luni,si baiatul...oare Dumnezeu si-a dat seama de greseala?si atunci i-a unit pt totdeauna?...din pacate asta nu vom sti niciodata........insa de ec suntem siguri e ca acum ei doi cu siguranta sunt impreuna...pt ca dragostea adevarta supravietueste la orice furtuna,invinge orice obstacol....dumnezeu sa-i odihneasca!